Date generale

Datare 1654, reparaţii: 1787, 1825, 1974
Ctitori Udriște Năsturel, Dumitru bogasierul, Mira Grecul
Pictura Dinu bogasieru (tâmpla), Mira Grecu (tinda, amvonul)
Tipologie Biserică de plan triconc cu pridvor, pronaos, naos cu două abside, altar și trei turle
Protecţie Lista Monumentelor Istorice 2010, cod DB-II-m-A-17294
Hram Adormirea Maicii Domnului (15 august)

 

Istoric

Edificiul actual a fost ridicat în anul 1654 cu cheltuiala lui Udriște Năsturel, pe locul alteia mai vechi, datând probabil din secolul al XVI-lea și care, pe vremea domniei lui Matei Basarab se afla în stare de ruină, ”numai niște ziduri surpate” după cum arată un pomelnic din anul 1823. ”Udriște aflânduse cămăraș și credincios Măriei Sale i-au făcut rugăciune și îndemnare să facă această biserică, căruia, dându-i-se voie de către Măria Sa, au pus și au sfărâmat tot zidul același de iznoavă s-au făcut din temelie, după cum și pisania deasupra ușii arată, însă biserica cu tinde neisprăvite până la ușă șinezugrăvite, ispravnic fiind până la sfârșire dumnealui Radu logofăt vel căpitan, fiind leat 1654.” (Cristian MOISESCU, Tîrgoviște, monumentele istorice și de artă, Ed. Meridiane, București, 1979, p.167 și bibliografia) Fiind situată în centru orașului Târgoviște, Biserica Târgului aparținea odinioară orășenilor care se ocupau cu negoțul și meșteșugurile. Este singura biserică al cărei nume, foarte sugestiv și rar arată, ca de altfel și numele orașului, preocupări strict economice ale celor care au pus temeliile așezării. Nu știm dacă de la începuturile sale biserica a purtat acest nume, întrucât cele mai vechi mențiuni nu amintesc decât hramul: Adormirea Maicii Domnului.

După cum menționează autorii N. Stoicesu și C. Moisescu în cartea numită: Târgoviștea și monumentele sale, ctitorul bisericii, Udriște Năsturel, a fost o figură de seamă a secolului al XVII-lea. Fiul lui Radu Năsturel, mare logofăt, Udriște a fost cumnatul lui Matei Basarab în timpul domniei căruia a fost mult timp logofăt al II-lea, începând din 1632. În această vreme a depus și o importantă activitate culturală; printre altele a tradus în limba română Învățăturile lui Neagoe Basarab și Viața lui Varlaam și Ioasaf și a avut un rol de seamă în realizarea tipăriturilor din epoca lui Matei Basarab. Făcut mare spătar de Mihai al III-lea (Mihnea Radu), a fost ucis de acelaș domn în 1659, împreună cu mai multi mari boieri. În ceea ce privește pe ispravnicul lăcașului, Radu, fost ”iuzbaș de fustași” pe la 1646 și ”vel căpitan” la 1654, acesta avea strânse relații cu prima biserică, unde-și înmormântase doi coconi, Oprea ”pristăvit” la 1646 și Paraschiva moartă mai târziu.

Piatra aflată pe mormântul lor, încastrată acum pe fațada de sud a bisericii, indică și evoluția rangului său, care este mult mai firească pe scara ierarhiei militare, decât titlul de logofăt pe care i-l atribuie greșit pomelnicul bisericii din anul 1823. Biserica terminată a fost sfințită de Paul de Alep, în anul 1654 de patriarhul Macarie al Antiohiei, aflat în acea perioadă la Târgoviște ca oaspete al lui Matei Basarab.

Nu se știe cu certitudine cât a stat biserica nezugrăvită. Din fragmentul de pisanie ce poate fi descifrat pe peretele dinspre vest al pronaosului, cât și din pomelnic, aflăm că Dinu bogasierul, ”tatăl Voineștilor”, în secolul al XVIII-lea a zugăvit biserica, tâmpla și altarul. Unele sondaje făcute sub actualul strat de pictură ar putea da la iveală fragmente din acesată frescă. Același ctitor a ”hărăzit” bisericii și o ”livadă de fân”.

La sârșitul secolului al XVIII-lea biserica era dezvelită și avea nevoie de unele reparații. Astfel, în anul 1787, în timpul lui Nicolae Mavrogheni, Dumitru bogasierul, împreună cu Mira Grecu, ”s-au îndemnat amândoi și au făcut advonul și au șindrilit și au zugrăvit tinda și amvonul...” Acoperișul din șindrilă s-a stricat destul de repede, fiind reparat din nou în anul 1812, apoi iarăși în 1820, când vor fi acoperite ”turnurile cele mici”, adică cele două turle pe care biserica le-a avut deasupra pronaosului.

În anul 1821, după tragicul sfârșit al lui Tudor Vladimirescu, în urma pătrunderii armatelor turcești în Târgoviște, cu scopul de a reprima resturile oștilor eteriste conduse de Alexandru Ipsilanti, care se întărise aici, au fost jefuite și arse multe din bisericile orașului. Cu acest prilej, intervine pentru a salva biserica Târgului de distrugere, un anume Alexe ”sudit (supus) chesaricesc”. Întrucât cele două turle mici aflate peste pronaos, amintite în1820, nu mai existau în anul 1825, este de presupus că năruirea lor se va fi întâmplat cu prilejul distrugerii și jafului care s-au abătut asupra orașului în anul 1821. În locul celor două turle mici s-a construit o singură turlă, care a dăinuit până la cutremurul din 1940.

În 1825 se aduc noi ”îmbunătățiri” bisercii: s-a pardosit cu dușumea de scânduri podeaua, s-au făcut ”jețuri noi”, au fost zidite golurile dintre stâlpii amvonului, iar portalul de factură gotică, aflat la intrarea în pronaos a fost mutat în pridvor, în fața căruia se construiește un mic pridvoraș sprijinit pe doi stâlpi. Cu prilejul acestor reparații și modificări făcute monumentului, zidul despărțitor dintre naos și pronaos, pe care se sprijineau către est bolțile celor două turle mici, a fost înlăturat spre a se mări spațiul interior al bisericii. În deceniile următoare au avut loc, în câteva rânduri reparații curente realizate din contribuțiile enoriașilor.

O ultimă și însemnată distrugere avea să sufere biserica în urma cutremurului din anul 1940, care i-a pricinuit grave avarii. Reparațiile din 1942 au dus la desființarea celei de a doua turle de lemn, îmbrăcată cu tablă, aflată pe locul celor două turle mici care încununau inițial pronaosul. Tot atunci s-a restaurat și pictura. Turnul clopotniță, ridicat se pare odată cu biserica și aflat în fața intrării a fost demolat în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, cu prilejul unor lucrări de sistematizare a orașului.

Între 1972 și 1974, biserica a fost restaurată de către Direcția Monumentelor Istorice (proiectant arhitect Cristian Moisescu), restaurare care a redat monumentului un aspect apropiat de cel de la mijlocul secolului al XVII-lea. Cu prilejul restaurării, Muzeul Județean Dâmbovița a organizat săpături arheologice care au încercat să surprindă urmele bisericii demolate la mijlocul secolului al XVII-lea și să lămurească unele detalii despre ctitoria lui Udriște Năsturel. Săpăturile arheologice au dovedit existența lăcașului din secolul al XVI-lea, de când datează mormintele descoperite în interiorul bisericii. Totodată s-a precizat planul inițial al bisericii construite de Udriște Năsturel, care a avut un zid despărțitor între naos și pronaos, zid ce a fost demolat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, probabil cu ocazia reparațiilor făcute de Dinu bogasierul. În cursul acelorași săpături s-a mai descoperit în pridvor fundația unui zid, în care se află câteva firide osuare, în care au fost depuse osemintele mai vechi găsite de constructorii de la mijlocul secolului al XVIIlea. Campania de săpături ”a prilejuit și identificarea primului nivel de locuire care este , în parte contemporan domniei lui Mircea cel Bătrân , adică vremii în care Târgoviștea devenea un important centru urban, a doua capitală a Țării Românești”.

 

Arhitectură

Aparținând tipologiei de plan triconc , și plasticii monumentale, biserica Târgului face parte din grupul de edificii religioase ridicate la mijlocul secolului al XVII-lea și care prelucrează cu unele modificări ale detaliilor modelul creat la mijlocul secolului al XVI-lea de meșterii care au realizat biserica Mănăstirii Dealu.

După cum au dovedit cercetările arheologice, biserica actuală, folosește în parte fundațiile edificiului anterior, cu excepția celor trei abisde, care inițial erau mai largi. Urmele temeliilor absidelor au fost surprinse parțial în exteriorul monumentului actual.

Pridvorul adosat fațadei de vest la sfârștul sec. XVIII-lea este sprijinit de opt stâlpi de zidărie cu secțiunea octogonală, care susțin tot atâtea arce în plin cintru. Face excepție numai golul intrării, aflat în axul bisericii, și care este terminat cu un profil în acoladă. Acoperirea pridvorului este realizată dintr-o boltă semicilindrică dispusă transversal, întărită cu două arce dublouri, fiind asemănătoare cu cea adoptată anterior la acoperirea pridvorului bisericii Sfântul Nicolae Andronești aflată în apropiere. Intrarea în pridvor este flancată de două ferestre în arce semicirculare, decorate cu benzi pictate cu motive florale (vrejuri). Un tor în secțiune semicirculară și o friză de zimți din cărămidă articulează fațada pridvorului pe orizontală.

Portalul monumental de intrare în pronaos este cioplit cu ancadramente din piatră și bogat articulat cu baghete încrucișate și un arc în acoladă. Pronaosul e despărțit de naos prin trei arcade susținute de doi stâlpi mediani, refăcuți cu prilejul ultimelor lucrări de restaurare. Spațiul e împărțit în patru compartimente, mai întâi în două travei dreptunghiulare, printr-un masiv arc longitudinal sprijinit spre vest de o consolă încadrată în zidărie. Cele doua suprafețe astfel obținute, au fost la rândul lor subîmpărțite fiecare printr-un arc dispus transversal obținându-se câte două spații pătrate. Cele două compartimente dinspre est sunt acoperite cu bolți în cruce, iar peste cele dinspre vest se ridică cele două mici turle. Acest sistem de boltire al pronaosului a fost inspirat fără îndoială de cel al încăperii similare de la biserica Mănăstirii Dealu, dar suficient de diferit de aceasta, pentru a vădi originalitatea de gândire a meșterului care l-a conceput. Sistemul de boltire întâlnit la biserica Târgului- cel mai vechi de acest fel- a fost reprodus după numai doi ani la biserica Sfântul Gheorghe din Pitești și mult mai târziu la biserica Toți Sfinții din Râmnicu Vâlcea (1762-1765). Naosul trilobat, asemănător ca structură cu cel al bisericii mănăstirii Căluiu, ctitorită de frații Buzești la sfârșitul secolului al XVI-lea este acoperit în partea centrală de o calotă încoronată de o turlă masivă. Calota se sprijină pe două arce transversale și direct pe capetele de zidărie ale absidelor laterale, care preiau astfel rolul arcelor longitudinale de la monumentele trilobate de tipul Coziei. În această rezolvare structurală a naosului, perechile de firide ce flanchează absidele, caracteristice monumentelor de tip Cozia, dispar.

În schimb turla păstrează aceeași arhitectură cunoscută și la alte monumente muntenești de cărămidă, unde ferestrele prezintă retrageri gradate către interior, cu secțiune orizontală în formă de stea. Absida altarului ușor decroșată, semicirculară în interior și poligonală la exterior cu șapte laturi este acoperită cu o semicalotă și luminată în ax printr-o fereastră evazată și alta mai mică în peretele nișei proscomidiei. Patru ferestre ale naosului și două identice în pronaos luminează interiorul bisericii. Fațadele, acoperite încă de la început cu o tencuială subțire împodobită cu o decorație geometrică sau florală realizată prin sgrafitare și colorate în roșu, cărămiziu și albastru, îmbină elemente de o îndelungată tradiție în arhitectura Țării Românești cu altele, venite recent din Moldova, odată cu construirea bisericii Stelea din Târgovoște. Astfel, panourile largi, mărginite de toruri ale registrului inferior, separate printr-un brâu orizontal (alcătuit dintr-un tor, casete și profile în zimți de fierăstrău) de panourile registrului superior, terminate în semicerc, aparțin tradiției muntenești. Bumbii de ceramică, aflați odinioară în centrul arcaturilor registrului superior, ca și deocrația ancadramentelor din piatră ale ușii și feretsrelor, cu baghete încrucișate, aparțin influiențelor moldovenești. Decorația exterioară sgrafitată și apoi zugrăvită pe tencuială, este deosebit de interesantă, atât prin variația sa cât și prin preocuparea vădită a meșterului de a sublinia prin culoare modenatura fațadelor. Câmpurile registrului inferior imită prin dispunerea cărămizilor colorate în roșu, paramentul larg utilizt în arhitectura muntenească din secolul al XVI-lea, pe când ciubucele orizontale și verticale sunt zugrăvite în benzi bicolore roșii și albe. Registrul superior este tratat diferit. În timp ce profilele ciubucelor rămân decorate la fel cu cele ale registrului inferior, câmpurile arcaturilor primesc o decorație fie cu motive geometrice (pătrate de pildă tăiate în diagonală), fie cu reprezentări antropomorfe (siluete de cavaleri, uneori în poziție de luptă), sau cu elemente vegetale, în special florale. Aflată pe fațada de sud a naosului, sub stratul de tencuială pictată, apare o rozetă executată în stuc foarte interesantă, ca de altfel și alte elemente ceramice aflate în registrul superior, poate de forma unor bumbi, cu diametrul de cca 18 cm, conturate pe tencuială cu o bandă de culoare roșie.

 

Pictură

Din nefericire pictura interioară a bisericii este foarte deteriorată, păstrându-se doar figura lui Isus Pantocrator zugravit pe cupola centrală a naosului și scena Adormirii Maicii Domnului pe unul din pereții pronaosului ce pare de curând restaurată.

Turla de deasupra naosului, prăbușită la cutremurul din 1940, a fost refăcută și pictată în stil tradițional de prof. Vasile Blendea (v. Glasul Bisericii, nr. 1-2/1966, p. 84). În pronaos pictura s-a păstrat doar pe suprafețe reduse (int. turlelor). Din cea veche se mai pot recunoaște fragmentar brâie cu elemente florale (deasupra ușii, la capătul arcului de susținere a bolții).

 

Planuri

Microsoft Word - Bis.TarguluiMicrosoft Word - Bis.Targului 

Inscripții

1653 septembrie 1 - 1654 august 31 (7162)

Pisania bisericii, care în prezent nu se mai poate citi:

„Această sfântă şi dumnezească biserică, unde se cinsteşte şi să presnueşte hramul prea sfintei născătoare de Dumnezeu; făcutu-s-au din temelie de Udrişte Udrişte ca să fie de pomenire şi fiindu nezugrăvită, cu ajutorul lui Dumnezeu s-au zugrăvit de jupan Dinul şi Dumitru bogasierul sin Nedelcul, văzând-o desvălită, au învălit-o şi au zugrăvit tinda şi anvonul şi sfintele icoane cele mari spre pomenire, în zilele înălţatului domnu Nicolae Mavru[1] voevod. Leat 7162[2]”.

1654 (7162) martie 2

Piatră de mormânt aflată prinsă în zidul de sud al bisericii, dimensiuni 0,72 m. / 0,42 m. În câmpul pietrei se află scrisă cu litere în relief de 5,5 cm. inscripţia :

„Aicia la ceastă piatră zacu jos oasele / robului (lui) Dumnezeu Oprea care seu prestăvit / în zilele (lui) Io Mateiu voivod, m(e)s(e)ţa noi(e)m(brie) 24 dn(i) / văleat 7154, coconul Radului iuzbaş de fustaş / carel(e) a fostu ispravnic la această sf(â)ntă biseric(ă) / întru cinstit hram Uspenie B(ogorodi)ţe mar(tie) 2 dni, leat 7162”.

1632 septembrie 1 - 1654 aprilie 9

Piatră de mormânt prinsă în zidul de sud al bisericii, dimensiuni 0,60 m / 0,37 m. Cu litere în relief de 6,5 cm. se află inscripţia:

„Aicie suptu această piatră zacu / o(a)sele Paraschivei coconul / Radului vel căpitan carelu a fost / isprav(n)icu la această biseric(ă) vă dni Ion Mateiu”.

BIBLIOGRAFIE : 1. N. Iorga, St. şi doc., XV, p. 93, nr. 255; 2 M. Georgescu, Biserica Târgului din Târgovişte, în G.B., an XXV, nr. 1 – 2 / 1966, p. 87.

1821 ianuarie 28

Icoană pe lemn reprezentând Adormirea Precistei, aflată la biserica Târgului în pronaos dimensiuni 0,95 m. / 0,70 m.

„1821 ghen(arie) 28, / Nicol(a)e zug(rav)”.

1849 septembrie

Sub pridvorul din faţa uşii de intrare în biserică, în colţul dinspre nord-est:

,,1849 se(p)t(embrie), Thanase Anghel zog(rav)”.

1876 iunie 11

Potir de argint, lucrat cu flori şi poleit cu aur :

„Dăruit bisericii Târgului de Sache Poroi(ne)anu, 1876 iunie 11”.

BIBLIOGRAFIE : 1. M. Georgescu, Biserica Târgului din Târgovişte, în G. B., an XXV, nr. 1 - 2 / 1966, p. 87.

1785

Pe mineiul lunii decembrie, tipărit la Râmnic în 1779, pe prima copertă:

„Acestu mineiu, luna lui dechemvrie l-am legat eu dascălu Vasile în preţ (de) 2 zloţi. 1785”.

1794

Pe mineiul lunii februarie, 1779, Râmnic, pe prima filă:

„Şi am scris eu Todoran Copilul pă această carte cumpărând şi am scris eu log(o)făt(ul) Tudorac(he) şi am scris veleat 1794. Eu Todorac(he) l(o)gofăt”.

1821 mai 5

Pe mineiul lunii decembrie, 1779. Râmnic, pe prima filă:

,,La leatu 1821 dă ani s-au clătinat pământul, sâmbătă, în luna lui maiu în 5 zile şi mare rău nu s-au făcutu şi am scris eu cu mâna mea. Teodor logofăt”.

1822 august 29

Pe mineiul lunii august tipărit în 1780, pe spatele primei file albe:

„M-am învretnicitu şi eu robul lui Dumnezeu Pârvu sin popa Radu duhovnicu ce au fost la această biserică preotu. Care şi eu fecioru sfinţii sale cel mai jos iscălit m-am aflat la această sfântă şi dumnezeiască biserică grămătic. În zilele prea înălţatului domnu Ion Grigorie Dimitrie Ghica v(oie)v(od) şi în zilele prea sfinţitului mitropolitu al Ungrovalahii chiriu chir Grăgorie. La ani de la Hr(istos) 1822. avg(us)t 29. Eu logofătu Pârvu Popescu am scris spre pomenire. Mâna cu care am scris va putrezi iar rândurile cele făcute de dânsa nu va putrezi”.

1823 februarie 27

Pe mineiul lunii februarie tipărit la Râmnic în 1779, pe prima filă:

„M-am învrednicitu şi eu robu lui Dumnezeu Pârvu sin pop(a) Rad(u) dohovnicu ce au fost la această sfăntă biserică care şi eu cel mai sus zis am scris aflându-mă grămăticu aicea în zilele domnului Io Grigorie Dimitrie Ghica v(oie)v(o)d, leatu 823, fevr(uarie) 27. Pârvu logof(ăt)“.

1823 martie

Pe mineiul lunii martie, tipărit la Râmnic în 1779, pe ultima filă:

„Într-acest mineiu m-am învrednicitu şi eu robu lui Dumnezeu Pârvu sin pop(a) Rad(u) duhovnic ce au fost la această sfântă biserică care şi eu aflându-mă ţârcovnic, iarăşi la această biserică, deci citindu-le toate cu deamnănunt am luat ştire pentru tâlmăcirea cuvintelor lor. S-au scris în zilele preaînălţatului şi luminatului domnu Io Grigorie Dimitrie Ghica v(oie)v(od) şi în zilele preasfinţitului mitropolitu Gligorie, arhidiacunu Pârvu sin popa Radu. Mâna cu care am scris va putrezi, iar rândurile cele făcute de dânsa nu va putrezi. 1823 martie.”

1823 august 26

Pe mineiul lunii august tipărit în 1780, pe ultima filă:

„M-am învretnicitu eu cel mai jos iscălitu de am citiu după obiceiu, într-acestaş mineiu aflăndu-mă grămătic la această sfântă şi dumnezeiască biserică unde să prăznueşte şi să cinsteşte hramul sfintei Adormiri al maicii domnului nostru domnu I(isu)s H(risto)s. Scris-am în zilele prea înălţatului domnu Ion Grăgorie Dimitrie Ghica v(oie)v(od) şi în zilele preasfinţitului mitropolit Ion Grigorie arhidiacunul ot Târgovişte, la leat 1823 avg(ust) 26. Alexandru Anghel(?)”.

1824 ianuarie 1

Pe mineiul lunii decembrie tipărit la Râmnic în 1779, pe a doua filă albă.

„M-am învretnicitu şi eu cel jos iscălitu de am citit şi am căntatu după obiceiul bisericescu aflându-mă şi eu grămătic. Şi citindu într-a acestuaş mineiu ce este al bisericii Târgului unde să prăznueşte şi să cinsteşte hramul sfintei Adormiri (a) Precisti, scriind în zilele prealuminatului şi preaînălţatului domnu Io Grigorie Dimitrie Ghica v(oie)v(o)d şi în zilele preaosfinţitului mitropolitu ală Ungrovlahiei chir Gligorie, la leatu 1824 ghenarie întăiu. Pârvu sin popa Radu Popescu ce au fost la această biserică. Mâna cu care am scris va putrezi iar rândurile cele făcute de dânsul nu va putrezi acia”.

1824 ianuarie 31

Pe mineiul lunii ianuarie tipărit la Râmnic în 1779:

M-am învrednicitu şi eu cel mai jos iscalitu de am citit şi am cântatu după obiceiul bisericescu aflăndu-mă şi eu grămătic cetindu într-acestaşi mineiu ce este al sfintei biserici Târgului unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul sfintei Adormirii Precisti şi al sfântului pro(o)roc Ilie Tezveteanul scriindu în zilile preaînnălţatului şi luminatului domnu Ion Gligorie Dimitrie Ghica v(oie)v(o)d şi în zilele preasfinţitului mitropolit al Ungrovlahiei chir Grigorie la leatu de la H(risto)s 824 ghen(a)r(ie) 31. Pârvu sin popa Radu ce au fost la această biserică. Mâna cu care au scrisu va putrezi, iar rândurile cele făcute de dânsu nu va putrezi”.

1826 august 15

Pe mineiul lunii august tipărit în 1780, pe prima filă:

„M-am învrednicit şi eu rob(u) lui Dumnezeu Mihalache sin Matei lăcătuş a ceti pă acest sfânt şi dumnezeescu minei în zilele preaînnălţatului şi luminatului domnu Ion Grigorie Dimitrie Ghica voev(o)d şi în zilele preasfinţitului mitropolit al Ungrovlahiei chiriu chir Grigorie, de la H(risto)su 1826 avg(ust) 15. Mihai log(ofăt)”.

1830 august 1

Pe mineiul lunii august tipărit în 1780 pe ultima filă:

„M-am învrednicit şi eu cel mai jos iscălit de am cântat pă acest minei, dascăl aflăndu-mă la sfânta biserică. Şi am scris pentru pomenire, 830 avg(ust) 1. K. D.”

1830

Pe mineiul lunii martie tipărit la Râmnic în 1779, pe ultima filă:

„Am protocolit şi eu cel mai jos iscălit acest mineiu aflându-mă preotu la această sfântă biserică. Preotu Ioan. Am protocolit şi eu cel mai jos iscălit acest mineiu aflându-mă dascăl la biserica Târgului unde este hramul Adormirii Maicii Domnului, 1830. K. D.”

1834 august 16

Pe mineiul lunii martie tipărit la Râmnic în 1779, pe ultima filă:

„Într-acest sfânt mineiu am scris eu Răducan log(o)f(ă)t la l(eat) 1834 a(u)g(u)st 16 cu mâna mea. Iar mâna va putrezi, iar cine va citi cu osârdie îl rog a mă pomeni”.

1835 februarie 27

Pe mineiul lunii decembrie tipărit la Râmnic în 1779, pe fila a doua de la început:

„M-am învrednicit şi eu cel mai jos iscălit de am căntat pă acest sfânt şi dumnezeescu mineiu aflându-mă grămătic la această sfântă şi dumnezeiască biserică şi scriindu-se în zilele preaînnălţatului domn Io Alexandru Ghica voievod. 1835 febr(uarie) 27, R. Dumitrache. Mâna cu care au scris va putrezi iar rândurile cele făcute de dum(nealui) nu va putrezi”.

1835 februarie 27

Pe mineiul lunii decembrie tipărit la Râmnic în 1779, pe fila a doua:

„M-am învrednicit şi eu cel mai jos escălit de am citi pă acest sfânt şi dumnezeescu minei. 1835 fev(ruarie) 27, Ioniţă”.

1835

Pe mineiul lunii august tipărit în 1780 pe prima pagină:

„M-am învrednicitu eu robu lui dumnezeu Nicolae Du[...] 1835, care cu mâna m-am iscălit de am citit şi eu acestu sfântu mineiu, iar mâna cu care am scrisu va putrezi în acest ... nu va mai putrezi”.

1842 februarie 22

Pe mineiul lunii martie tipărit la Râmnic în 1779, pe fila a treia:

„M-am învrednicit şi eu robul lui Dumnezeu care cu mâna m-am iscălit de am citit şi eu acestu sfântu mineiu, iar mâna cu care am scrisu va putrezi iar acesta nu va mai putrezi, iar câţi fraţi să vă milostivi de va citi să roage pre milostivu Dumnezeu ca să erte şi greşalele mele între care şi eu cu tot suflet mă rog pre fericiţi mocinici ca şi pre fericit Alexie să roage pre milostiv Dum(ne)zeu ca să erte şi sufletu mieu. Şi am scris eu rob lui Dumnezeu Răducan Ioan Dudău şi care mai zicu Doamne iartă păcatele la câţi în sfânta cruce sunt botezaţi iartă-mi şi pre mine păcătosu rob(u) tău Radu, iartă şi pre păcătoşi mei părinţi. Răducan Ioanu şi am scris cându eream la jupân Sima Ioan la 842, febrar 22”.

1843 iunie 12

Pe mineiul lunii martie tipărit la Râmnic în 1779 la fila 138 v:

„Într-acestu mineiu m-am învrednicit de am citit şi eu robul lui Dumnezeu şi am înţeles multe cuvinte folositoare pentru vieaţă cui va citi într-însul Dumnezeu să-l odihnească pre cel ce au aşezat aceste cuvinte folositoare şi pre noi Domnul să ne erte pentru că suntem pământ şi cenuşă. În zilele preaînălţatului nostru domn Gheorghe Dimitrie Bibescu voivod şi am scris eu cu mâna de ţărină; mâna va putrezi iar slova va trăi; cine va citi mă va pomeni. Ioan Dieconescu din Pietroşiţa, judeţ Dîmboviţa, la anul de la Hristos 1843 iunie 12”.

1899 ianuarie 30

Pe mineiul lunii ianuarie tipărit la Râmnic în 1779, pe prima filă:

„1899, ianuarie 30. Au fost o căldură şi bine de să mira oameni(i)”.

1944 aprilie 15

Pe mineiul lunii ianuarie tipărit la Râmnic în 1779, pe prima pagină:

„14 - (spre) 15 - IV - 1944 a fost un bombardament efectuat de către aviaţia anglo-americană”.

Fără dată (începutul secolului al XIX-lea)

Pe mineiul lunii martie tipărit la Râmnic, în 1779 pe copertă:

„Într-acest mineiu m-am învrednicit şi eu robul lui Dumnezeu Alexandru Ioan ce am fost titor la această biserică. Deci citindu-le toate cu deamanuntul am luat ştiri pentru tâlcuirea cuvintelor lor”.

1823 aprilie

Pomelnic

al sfinţii biserici din târgul Târgoviştii făcut acum după zaveră, cînd am intrat eu epitrop în zilele mării sale Io Grigorie Ghica voevod carele s-au orânduit de la Poartă a fi domn întâiu din pământuri, fiind leat 1823 aprilie. Scris de mine cu mâna: Ioan Tănăsescu epitrop.

Predoslovie

Câţi sunt scrişi în cartea vieţii mielului zice evanghelistul Ioan la Apocalipsis cap. 21: Aceştia au cale slobodă a intra în cerescul Ierusalim, unde este veşnica împărăţie a lui Dumnezeu. Cartea vieţii ce zicem mai sus; Această carte este a sfântului jărtfelnic; unde să jertfeşte ca un  miel fiiul lui Dumnezeu pentru păcatele lumii şi pe dreptate intră întru împărăţia lui Dumnezeu, cum şi cei ce sunt scrişi întru dânsa. Pentru că cisturile ce să scot pentru creştini au putere curăţitoare. Îmblânzesc pe Dumnezeu, îl fac spre ei îndurător, îndeamnă să erte păcatele fieşcăruia şi să-i facă părtaşi pe toţi dumnezeeştii lui slave şi nu numai aceasta săvârşesc ci dau şi sufletilor lor dar dumnezeesc, trimit celor răposaţi odihnă şi răpaos şi pre cei vii îi învredniceşte să câştige ertare păcatelor şi împărtăşirea Sfântului Duh şi precum cisturile au împărtăşire de sfinţenie, în ceasul ce să sfinţeşte să sfinţeşte dumnezeiasca pâine şi să face trupul lui H(ri)s(tos). Aşa sufletele acelora pentru care să scot cisturile să sfinţesc prin mijlocul lor şi au împărtăşire din dumnezeescul dar, câştigă mult folos şi dobândesc mântuire. Drept aceea şi eu aflându-mă într-această vreme epitrop la această sfântă biserică şi fiind încredinţată mie purtarea de grijă a aceştii sfinte şi dumnezeeşti case, pe lângă alte cuviincioase otcârmuiri ce nevoim pentru podoaba şi cinstea sfintei biserici, am făcut şi această carte întru care am aşezat numele tuturor ctitorilor acelor făcători de bine ce au iubit podoaba casi lui Dumnezeu şi locul lăcaşului măririi lui. Ca neîncetat să se pomenească la sfintele şi dumnezeeştile slujbe toţi cei ce au dat danii şi au ajutat, fiindcă cu această bună nădejde dau şi miluesc oricine ca să-ş câştige pomenirea din toate zilele. „De aici începem a pomeni numele fericiţilor ctitori, lîngă care nume am scris ajutoru şi binele ce au făcut".

Pomeneşte doamne: Matei Voevod, Elena doamna, Udrişte, Radul, cu părinţii şi fii lor, fericiţi ctitori.

Acest Udrişte aflându-să cămăraş şi credincios mării sale Matei Vodă Basarab când să afla domn aici în scaunul Târgoviştii, i-au făcut rugăciune şi îndemnare ca să facă această bsierică fiind nişte ziduri surpate, căruia dându-i-se voie dă către măria sa au pus şi au sfărâmat tot zidul acela şi de iznoavă o au făcut din temelie după cum şi pisania deasupra uşii arată; însă biserica cu tinda până la uşă şi nezugrăvită, ispravnic fiind până la săvârşire dumnealui Radu logofăt vel căpitan, fiind leat 7162 (1654).

Făcători de bine

Pomeneşte Doamne: Costandin, Ilinca, Maria cu părinţii şi fii lor:

Acest Costandin ce să numea între oameni jupân Dinul Bogasieru, tatăl Voineştilor. Acesta au zugrăvit biserica, tâmpla şi altarul. Au hărăzit şi o livadă de fân supt dealu mânăstirii lângă via Văcărescului pă care o coseşte preoţii bisericii şi să-i pomenească.

Pomeneşte Doamne: Matei ierei, Ioana presvitera, cu părinţii şi fii lor.

Acest popă Matei au fost preot la această sfântă biserică şi au îmbrăcat evanghelia cu argint cu cheltuiala sa. Au făcut şi cădelniţa de argint.

Pomeneşte Doamne: Dimitrie - Mira cu părinţii şi fii lor.

Acest Dimitrie Bogasieru dimpreună cu Mira Grecu, văzând biserica dăzvălită s-au îndemnat amândoi şi au făcut advonul şi o au şindrilit şi au zugrăvit tinda şi advonul. Au făcut şi sfintele icoane cele împărăteşti, zugrăvindu-i-să chipul său în tinda fămeilor, cum şi pă doi nepoţi ai săi, neavînd copii, fiind leat 7295 (1.787).

Pomeneşte Doamne: Pascale, Voica cu părinţii şi copiii lor.

Acest Pascale fecioru lui Păun abagiu, acesta au făcut policandru fiind leat 1814.

Pomeneşte Doamne: Radu cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Radu Golescu. Acesta au cumpărat cele douăsprezece minee.

Pomeneşte Doamne - Dragnea, Stana, Marica - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Dragnea Cojocaru carele au fost epitrop la această sfântă biserică. Acesta au ajutat la şăndrilitu bisericii cu lei 60 la leat 1812. Au ajutat şi la potiru de argint ce s-au furat cu jumătate parte şi la ceasul morţii au mai lăsat lei una sută carii primindu-să s-au dat în cheltuiala zugrăvitului turnului celui mare fiind că se cojise tencuiala pă dinlăuntru, fiind l(ea)t 1830.

Pomeneşte Doamne - Atanasie - Sultana - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Tănase Băcanu carele au fost şi epitrop la această sfântă biserică şi au făcut un discos de argint de dramuri 63 fiind leat 1811. Au cumpărat şi un penticostar rumânesc.

Pomeneşte Doamne, Gheorghie-Rada, cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Gheorghe Braşoveanu carele au fost şi epitrop şi între alte ostenele au ajutat şi cu lei 50 la şăndrilitul bisericii de la l(ea)t 1812.

Pomeneşte Doamne -Marin - Stanca - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Marin rachier, carele au ajutat cu jumătate parte la potirul ce s-au furat. Au mai dat şi o părăche paftale de os.

Pomeneşte Doamne - Gheorghie - Ilinca - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Iorga Cojocaru carele au hărăzit sfintei biserici un loc de prăvălie în colţ pă care loc au făcut Mihai Bărbieru prăvălie şi plăteşte embatichiul, leat 1810. Au mai dat soţia sa o sfită de belacoasă roşie.

Pomeneşte Doamne - Manole - Despa - cu părinţii şi fii lor.

Aceştia după moartea lor au hărăzit casa cu locul ei sfintei biserici pă care luându-o biserica întru stăpânire şi fiind casa cam veche, stricată, au dat locul lui Neculae Cojocaru şi plăteşte embatichiu.

Pomeneşte Doamne - Costandin - Sanda - cu părinţii şi fii lor.

Aceştia iarăşi asemenea după moartea lor au hărăzit casa cu locul ei sfintei biserici dar însă au orânduit pă un Ioniţă nepotu-său să şază în casă, şi să dea pă fieşcare an câte un sărindar preoţilor şi una ocă făclii şi una ocă undălemn şi o litră tămâie ca să se pomenească fiind l(ea)t 1812.

Pomeneşte Doamne - Dimitrie - Maria - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Dima sfiştovlău Bogasieru carele au hărăzit sfintei biserici lei una sută, care bani s-a dat la cumpărătoarea prăvălii dela Simuleasa fiind l(ea)t 1816.

Pomeneşte Doamne - Dimitrie - Zoiţa - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Dimitrie băcanu Piscupescu. Acesta au făcut coroăna la sfânt Ioan. Au zugrăvit şi din icoanele cele împărăteşti a doa oară. Au făcut evanghelia de argint şi icoana sfântului Nicolae, au făcut un rând dă odăjdii de atlaz cu fir. Ş-au ajutat şi la potiru cel cu l(ea)t 1830 cu nişte argint al său.

Pomeneşte Doamne - Ioan - Maria - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Ioan Băcanu. Acesta au ajutat cu a patra parte la podul fămeilor; au făcut şi pământul de argint pă icoană în mâna domnului H(ri)s(to)s. Au ajutat şi la potiru de argint cel cu l(ea)t 1830 cu lei 50.

Pomeneşte Doamne - Zamfir - Marica - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Zamfir polcovnicu Izesc. Acesta au hărăzit o pereche paftale de argint poliite şi cu colanu cusut cu fir şi cu fluturi, leat 1813.

Pomeneşte Doamne - Alexie - Ana - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este domnu Alexe suditu chezaricesc carele cu corajul său au stătut ca un consulat când au venit turcii să gonească pe greci din ţară fiind l(ea)t 1821 şi când au venit aici la Târgovişte i-au întâmpinat cu cele trebuincioase şi îmblânzindu-i cu cuvinte bune, au potolit pornirea şi gândul lor cel rău ce-l avea asupra acestui oraş că să-l prăp(ă)dească şi cu puterea ce avea au păzit şi această biserică de nu s-au jăfuit de turci, cum s-au jefuit alte biserici aici în oraş şi au sfărâmat icoanele. Au ajutat şi cocoana cu lei 20 la potiru de argint ce s-au făcut acum la l(ea)t 1830.

Pomeneşte Doamne - Arsenie - Maria - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Badea Polcovnicu carele au ajutat cu dramuri 56 argint la potiru cel făcut acum cu leat 1830.

Pomeneşte Doamne - Ioan - Marica - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Ianache Postelnicu carele au ajutat cu lei 50 la şăndrilitul turnurilor celor mici l(ea)t 1820. Au ajutat şi cu dramuri 38 argint la potiru cel cu l(ea)t 1830.

Pomeneşte Doamne – Dimitrie - Stanca - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Dimitrie Braşoveanu carele au ajutat cu a patra parte la podul fămeilor ce s-au făcut în biserică fiind l(ea)t 1825. Au făcut si icoana sfântului Dimitrie. Au făcut şi tetrapoadele de la străni. Au făcut şi uşile altarului cele de lături cu sfinţii arhangheli.

Pomeneşte Doamne - Manole - cu părinţii.

Acesta este Manole Rachieru carele au ajutat cu a patra parte la podul fămeilor ce s-au făcut în biserică şi duşumelele fiind l(ea)t 1825. Au ajutat.[5]

Pomeneşte Doamne - Simeon - Ana - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Simuica carele au făcut la sfânta biserică o sfită de stofă bună cu ciucuri şi şiret de fir. Au făcut şi un aer tot de stofă albastră cu flori de fir fiind l(ea)t 1830.

Pomeneşte Doamne - Constandin cu părinţii.

Acesta este Costache Daciu carele au făcut stihar de stofă neagră la sfita ce numim înapoi.

Pomeneşte Doamne - Nicolae - Safta - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Nicolae Tănăsescu carele au făcut un epitrafir de stofă albă, bună, cu ciucuri de fir, la sfita ce numim înapoi, tot acum l(ea)t 1830. Au ajutat şi la potiru cel cu l(ea)t 1830.

Pomeneşte Doamne - Dimitrie - Zoiţa - cu părinţii şi fii lor.

Acesta este Matache Brutaru, carele au ajutat cu lei 100 la jugrăvitu turnului celui mare pe dinlăuntru fiind l(ea)t 1830.

Pomeneşte Doamne - Neagoe cu părinţii lui.

Acesta este Ioniţă Voiciloiu carele au cumpărat cazania. Sache Porroineanu.[6]

Pomeneşte Doamne - Anastasie -

Acesta allu cărui nume din s(fântul) botez este Anastasie fiind în mai multe rânduri epitrop al acestei s(finte) biserici pe lângă îngrijirea cu bună râvnă ce a purtat pentru biserică în timpu epitropii; apoi ca enoriaş întotdeauna au ajutat biserica cu ce a putut.

Acesta a stăruit prin îndemnare şi ajutoare băneşti de s-a reparat biserica când neavînd enoriaşi a dat sumele ce a subscris fiecare a pusu din cassa sa lei vechi cinci mii luând zapis dela epitropi pentru aceşti bani spre a i se plăti şi care bani nici până acum nu i-a primit.

Acesta întotdeauna a ajutat s(fânta) biserică cu câte ceva. Între altele a dăruit una copie de argint toată, una cutie de argint poleită prin îneuntru cu aur pentru s(fânta) împărtăşire, au luat potirul cel vechi de care se vorbeşte la paginele 25, 26, 29- 30 şi 31 ale acestei condici şi au adus alt potir nou de argint bun, lucrat în flori şi poleit cu aur peste tot.

A făcut şi alte multe bunătăţi totdeauna pentru s(fânta) biserică pe care D(umne)zeu să i le răsplătească întru împărăţia sa, căria să-l facă părtaş în vecii vecilor.

Constantin Porroineanu. Pomeneşte Doamne: Constantin.

Acesta este fiul răposatului Sache Porroineanu care moştenind de la părintele său dragostea casei lui D(umne)zeu, îndată au hărăzit bisericii pomeniţi mai sus lei vechi cinci mii pe care urma a-i lua după za- pisele ce avea.

Au dăruit la moartea tatălui său una stofă albă cu fir pentru sfită şi epitrafir; au luat discosu, zveda, linguriţa şi copia cele vechi şi au adus altele noi de argint, poleite peste tot cu aur completând serviciu de sf(inte) vase cu potiru cumpărat de răp(o)s(atul) tatăl său.

Vasile Dimovici, Pomeneşte Doamne: Vasile, Elisaveta cu fii.

Acesta este Vasilache Cojocaru, care după îndemnul soţii sale au dăruit icoana sfântului sinţitului Nicodim ale cărui moaşte sunt la s(fânta) mân(ăstire) Tismana, îmbrăcată fiind această s(fântă) icoană peste tot cu argint bun, în greutate de una sută patrusprezece dramuri, după cum se vede trecut în spatele icoanei, fiind cumpărată această icoană de numitul donator de la moştenitorii răp(osatului) arhiereu Acachie Palada mitropolitul de Laodichia ce a trăit şi încetat din viaţă în acest oraş în anul 1863.

Acest Vasilache cojocaru împreună cu fiul său Costache cojocaru Gheorghiu a ajutat şi îndemnat mult şi la reparaţia bisericii care s-a făcut in anul 1875.

Constantin, Elena, Maria cu fii, Gheorghiu cojocaru (Cârnu) şi neamu. Acesta a fost mai mult timp epitrop bun bisericii, a ajutat şi îndemnat mult la reparaţia bisericii împreună cu naşul său V. Dimovici de care se scrie mai sus. Acesta a făcut de la sine argintăria cu care este astăzi împodobită icoana Maicii Domnului.

Pomeneşte Doamne. Ioan, Zoiţa cu părinţii şi fii lor.

Acesta sunt eu Ioniţă Tănăsescu carele mă aflu acum epitrop la această sfântă biserică şi am scris acest pomelnic: aşăzând pe toţi făcătorii de bine ctitori cu numele lor; alăturând lângă nume ajutoru şi binele ce au făcut şi aici am scris şi numele noastre pentru care rog pe sfinţii preoţi care vor sluji după vremi la această sfântă biserică, pe lângă fericiţii ctitori să pomeniţi şi numele noastre, pentru silinţa şi îndemânarea ce am făcut mahalagiilor pentru cele ce s-au mai adăogat.

Am ajutat şi eu cu a patra parte de s-au făcut podul fămeilor şi s-au lărgit biserica, s-au făcut şi duşumea de scânduri jos şi s-au făcut şi jăţuri noo fiind l(ea)t 1825.

Am plătit de s-au făcut şi un chivot de tinichea şi zugrăvit pentru păstrarea sfintei precistanii.

Mihail - Maria cu fii.

Acesta este Mihalache Nisipeanu care a fost mult timp epitrop bisericii servind fără preget. În zilele acestuia s-a reparat biserica şi curtea 1875.

Grigorie - Ana cu fii.

Acesta este Grigorie Tomescu (Postelnicu) carele a îndemnat şi ajutat la reparaţia bisericii şi a strâns la sine şi păstrat banii ce s-a adunat dela mahalagii pentru aceasta. A fost şi epitrop bisericii în anul 1876.

Ion - Domnica cu fii.

Acesta este Enuş Brutaru care a ajutat şi îndemnat la reparaţia sfintei biserici împreună cu d(omnul) Mihai Nisipescu şi Grigore Tomescu fost şi epitropi în anii 1873 – 1874 - 1875.

Nioclae, Ilie şi Eufrosina, Nicolae, Ilie din Bucureşti.

Acest domn Nicolae cu soţia sa au binevoit din râvnă sufletească către cele sfinte şi au dăruit sf(intei) biserici a Târgului o sf(ântă) cruce mare de argint poleită cu aur, împodobită cu pietre care poartă jos la scaun inscripţia Nicolae, Ilie şi Eufrosina soţia, purtând asemenea şi data de 1 martie 1888, proba argintării 15 şi iniţialele Iosif. Această biserică neavând un asemenea lucru preţios aduce omagiile sale de rugăciuni piosului donator şi va fi spre pomenire vecinică.

Epitropia bisericii Târgului.

Aducem şi noi mulţumirile noastre piosului donator Nicolae Ilie şi soţiei sale Eufrosina pentru crucea dăruită bisericii ai cărei eputropi suntem.

Epitropi: Pr(eotul) Ilie Aldescu

Costache Piscopescu 1888 aprilie 7

Ghiţă Popescu (advocatul)

George - Finareta cu fii

Acesta este Ghiţă de la Penescu care a făcut coroana dela d(omnul) Hristos de argint poleită la anul 1879. Acest pomelnic s-a copiat în caietul I pagina 109 - 117 spre a se publica în revista „Miron Costin”. 23 - VI-1916. Acest pomelnic conţine 170 pagini din care 39 numerotate de autor la 1830 când l-a terminat, iar restul numerotate de mine astăzi când l-am copiat pentru a-l publica. Profesor Al. A. Vasilescu, 19 martie 1926.

 

Galerie

 

Localizare

Situată în apropierea Căii Domnești, în insula făcută de strada Ion Heliade Rădulescu și strada Dr. Marinovici la nord, foarte aproape de centrul orașului, biserica Adormirea Maicii Domnului a fost destinată târgoveților, deoarece se afla în miezul primului târg atestat al orașului. Curtea amplă, înverzită și presărată cu pomi, oferă o bună perspectivă asupra bisericii dinspre sud, sud-vest și sud-est prin faptul că parcela triunghiulară permite o distanță confortabilă pentru percepție. Partea de nord a curții este destinată mai curând unor amenajări gospodărești, iar cea de sud primește o alee perpendiculară pe fațada sudică, pe fundalul căreia se profilează bustul voievodului Mihai Viteazu.

 

Contact

ADRESA:

Municipiul Târgoviște, jud. Dâmbovița, str. Ion Heliade Rădulescu nr. 2

Program:

Luni dimineata – Acatist 8.00 – 11.00

Miercuri dimineata – Acatist 8.00 – 11.00

Vineri dimineata – Acatist 8.00 – 11.00

Sambata dimineata – Utrenie + Sfanta Liturghie + Parastas 8.00 – 11.00

Duminica dimineata – Utrenie + Sfanta Liturghie 8.00 – 12.00

 

Despre proiect

Proiectul se încadrează în Programul Operaţional Regional (POR) 2007-2013 – Axa prioritară 5 „Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului” – „Domeniul de intervenţie 5.3 – Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică”- Operaţiunea: „Dezvoltarea şi consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice şi activităţilor de marketing specific”.

Contact

Primăria Municipiului Târgovişte

Adresa: Str. Revoluţiei nr. 1-3, cod poştal 130011
Telefon: +40 245 611222 ; +40 245 613928
Fax: +40 245 217951
E-mail: primarulmunicipiuluitargoviste@pmtgv.ro
Website: www.pmtgv.ro

 

 

 

 

 

 

TRAFIC

Sunteți vizitatorul nr.:     
www.inforegio.ro

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro