Istoric

Edificiul actual a fost ridicat în anul 1654 cu cheltuiala lui Udriște Năsturel, pe locul alteia mai vechi, datând probabil din secolul al XVI-lea și care, pe vremea domniei lui Matei Basarab se afla în stare de ruină, ”numai niște ziduri surpate” după cum arată un pomelnic din anul 1823. ”Udriște aflânduse cămăraș și credincios Măriei Sale i-au făcut rugăciune și îndemnare să facă această biserică, căruia, dându-i-se voie de către Măria Sa, au pus și au sfărâmat tot zidul același de iznoavă s-au făcut din temelie, după cum și pisania deasupra ușii arată, însă biserica cu tinde neisprăvite până la ușă șinezugrăvite, ispravnic fiind până la sfârșire dumnealui Radu logofăt vel căpitan, fiind leat 1654.” (Cristian MOISESCU, Tîrgoviște, monumentele istorice și de artă, Ed. Meridiane, București, 1979, p.167 și bibliografia) Fiind situată în centru orașului Târgoviște, Biserica Târgului aparținea odinioară orășenilor care se ocupau cu negoțul și meșteșugurile. Este singura biserică al cărei nume, foarte sugestiv și rar arată, ca de altfel și numele orașului, preocupări strict economice ale celor care au pus temeliile așezării. Nu știm dacă de la începuturile sale biserica a purtat acest nume, întrucât cele mai vechi mențiuni nu amintesc decât hramul: Adormirea Maicii Domnului.

După cum menționează autorii N. Stoicesu și C. Moisescu în cartea numită: Târgoviștea și monumentele sale, ctitorul bisericii, Udriște Năsturel, a fost o figură de seamă a secolului al XVII-lea. Fiul lui Radu Năsturel, mare logofăt, Udriște a fost cumnatul lui Matei Basarab în timpul domniei căruia a fost mult timp logofăt al II-lea, începând din 1632. În această vreme a depus și o importantă activitate culturală; printre altele a tradus în limba română Învățăturile lui Neagoe Basarab și Viața lui Varlaam și Ioasaf și a avut un rol de seamă în realizarea tipăriturilor din epoca lui Matei Basarab. Făcut mare spătar de Mihai al III-lea (Mihnea Radu), a fost ucis de acelaș domn în 1659, împreună cu mai multi mari boieri. În ceea ce privește pe ispravnicul lăcașului, Radu, fost ”iuzbaș de fustași” pe la 1646 și ”vel căpitan” la 1654, acesta avea strânse relații cu prima biserică, unde-și înmormântase doi coconi, Oprea ”pristăvit” la 1646 și Paraschiva moartă mai târziu.

Piatra aflată pe mormântul lor, încastrată acum pe fațada de sud a bisericii, indică și evoluția rangului său, care este mult mai firească pe scara ierarhiei militare, decât titlul de logofăt pe care i-l atribuie greșit pomelnicul bisericii din anul 1823. Biserica terminată a fost sfințită de Paul de Alep, în anul 1654 de patriarhul Macarie al Antiohiei, aflat în acea perioadă la Târgoviște ca oaspete al lui Matei Basarab.

Nu se știe cu certitudine cât a stat biserica nezugrăvită. Din fragmentul de pisanie ce poate fi descifrat pe peretele dinspre vest al pronaosului, cât și din pomelnic, aflăm că Dinu bogasierul, ”tatăl Voineștilor”, în secolul al XVIII-lea a zugăvit biserica, tâmpla și altarul. Unele sondaje făcute sub actualul strat de pictură ar putea da la iveală fragmente din acesată frescă. Același ctitor a ”hărăzit” bisericii și o ”livadă de fân”.

La sârșitul secolului al XVIII-lea biserica era dezvelită și avea nevoie de unele reparații. Astfel, în anul 1787, în timpul lui Nicolae Mavrogheni, Dumitru bogasierul, împreună cu Mira Grecu, ”s-au îndemnat amândoi și au făcut advonul și au șindrilit și au zugrăvit tinda și amvonul…” Acoperișul din șindrilă s-a stricat destul de repede, fiind reparat din nou în anul 1812, apoi iarăși în 1820, când vor fi acoperite ”turnurile cele mici”, adică cele două turle pe care biserica le-a avut deasupra pronaosului.

În anul 1821, după tragicul sfârșit al lui Tudor Vladimirescu, în urma pătrunderii armatelor turcești în Târgoviște, cu scopul de a reprima resturile oștilor eteriste conduse de Alexandru Ipsilanti, care se întărise aici, au fost jefuite și arse multe din bisericile orașului. Cu acest prilej, intervine pentru a salva biserica Târgului de distrugere, un anume Alexe ”sudit (supus) chesaricesc”. Întrucât cele două turle mici aflate peste pronaos, amintite în1820, nu mai existau în anul 1825, este de presupus că năruirea lor se va fi întâmplat cu prilejul distrugerii și jafului care s-au abătut asupra orașului în anul 1821. În locul celor două turle mici s-a construit o singură turlă, care a dăinuit până la cutremurul din 1940.

În 1825 se aduc noi ”îmbunătățiri” bisercii: s-a pardosit cu dușumea de scânduri podeaua, s-au făcut ”jețuri noi”, au fost zidite golurile dintre stâlpii amvonului, iar portalul de factură gotică, aflat la intrarea în pronaos a fost mutat în pridvor, în fața căruia se construiește un mic pridvoraș sprijinit pe doi stâlpi. Cu prilejul acestor reparații și modificări făcute monumentului, zidul despărțitor dintre naos și pronaos, pe care se sprijineau către est bolțile celor două turle mici, a fost înlăturat spre a se mări spațiul interior al bisericii. În deceniile următoare au avut loc, în câteva rânduri reparații curente realizate din contribuțiile enoriașilor.

O ultimă și însemnată distrugere avea să sufere biserica în urma cutremurului din anul 1940, care i-a pricinuit grave avarii. Reparațiile din 1942 au dus la desființarea celei de a doua turle de lemn, îmbrăcată cu tablă, aflată pe locul celor două turle mici care încununau inițial pronaosul. Tot atunci s-a restaurat și pictura. Turnul clopotniță, ridicat se pare odată cu biserica și aflat în fața intrării a fost demolat în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, cu prilejul unor lucrări de sistematizare a orașului.

Între 1972 și 1974, biserica a fost restaurată de către Direcția Monumentelor Istorice (proiectant arhitect Cristian Moisescu), restaurare care a redat monumentului un aspect apropiat de cel de la mijlocul secolului al XVII-lea. Cu prilejul restaurării, Muzeul Județean Dâmbovița a organizat săpături arheologice care au încercat să surprindă urmele bisericii demolate la mijlocul secolului al XVII-lea și să lămurească unele detalii despre ctitoria lui Udriște Năsturel. Săpăturile arheologice au dovedit existența lăcașului din secolul al XVI-lea, de când datează mormintele descoperite în interiorul bisericii. Totodată s-a precizat planul inițial al bisericii construite de Udriște Năsturel, care a avut un zid despărțitor între naos și pronaos, zid ce a fost demolat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, probabil cu ocazia reparațiilor făcute de Dinu bogasierul. În cursul acelorași săpături s-a mai descoperit în pridvor fundația unui zid, în care se află câteva firide osuare, în care au fost depuse osemintele mai vechi găsite de constructorii de la mijlocul secolului al XVIIlea. Campania de săpături ”a prilejuit și identificarea primului nivel de locuire care este , în parte contemporan domniei lui Mircea cel Bătrân , adică vremii în care Târgoviștea devenea un important centru urban, a doua capitală a Țării Românești”.

 

Despre proiect

Proiectul se încadrează în Programul Operaţional Regional (POR) 2007-2013 – Axa prioritară 5 „Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului” – „Domeniul de intervenţie 5.3 – Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică”- Operaţiunea: „Dezvoltarea şi consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice şi activităţilor de marketing specific”.

Contact

Primăria Municipiului Târgovişte

Adresa: Str. Revoluţiei nr. 1-3, cod poştal 130011
Telefon: +40 245 611222 ; +40 245 613928
Fax: +40 245 217951
E-mail: primarulmunicipiuluitargoviste@pmtgv.ro
Website: www.pmtgv.ro

 

 

 

 

 

 

TRAFIC

Sunteți vizitatorul nr.:     
www.inforegio.ro

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro